Pentru o consultație medicală reușită și stabilirea unui plan de tratament eficient, există câteva reguli pe care fiecare pacient ar trebui să le respecte atunci când se prezintă la medic. Tu știi care sunt aceste reguli? Dacă nu, iată-le mai jos:
Regula nr.1: Vino la consultație cu toate documentele medicale mai vechi
Orice medic este interesat de istoricul bolii tale actuale. În practică am întâlnit pacienți care, nefiind de acord cu diagnosticul stabilit în alte servicii, ascund documentele medicale mai vechi, dorind să verifice diagnosticul. Deși este bine să soliciți o a doua opinie în cazul în care ai dubii legate de un anumit diagnostic/tratament, trebuie să ții cont că anumite patologii sunt tranzitorii și nu lasă “urme”, cum ar fi o tulburare de ritm cardiac, o infecție care a fost tratată sau chiar patologii mai grave, ca un mic infarct miocardic sau accident vascular cerebral – în lipsa documentației de la momentul evenimentului, medicul nu are cum să știe că s-au produs. În plus, este important pentru medic să știe ce tratamente/proceduri terapeutice s-au efectuat în trecut.
Comorbiditățile sunt, de asemenea, foarte importante. Aceasta pentru că diferitele organe și sisteme din corpul uman interacționează în mod armonios, o afectare a unuia putând influența funcționarea altuia. Pe drept cuvânt se spune că un medic bun nu tratează boala, ci bolnavul.
Ar fi bine să ai un dosar medical complet, preferabil organizat pe specialități și/sau cronologic.
Regula nr.2: Vino la consultație cu planul exact de tratament actual sau (și mai bine) cu punga/recipientul in care ții cutiile de medicamente
Dintre toate regulile, probabil aceasta e cea mai importantă. Fiecare medic este interesat de tratamentul actual – nu doar numele medicamentelor, ci și doza din fiecare medicament; nu doar medicamentele care țin de specialitatea la care faci consultația, ci și medicamentele pentru comorbidități, pentru că între ele pot exista interacțiuni.
Detalii de tipul „o pastiluță mică roz dimineața și jumătate de pastiluță verde seara” nu prea ne ajută. Nici cele de tipul „tratamentul e scris pe ultima scrisoare medicală” (care adesea e veche de câțiva ani) – de multe ori acel tratament a suferit modificări de care pacientul a uitat, dacă nu majore cel puțin mici modificări ale dozelor medicamentelor.
Niciun medic nu va putea prescrie un tratament „mai bun”, sau să confirme tratamentul actual dacă acesta funcționează (medicii de familie au nevoie de recomandare periodică de la specialist pentru a prescrie tratamentul în continuare), dacă nu îl cunoaște.
Pe lângă tratamentul actual, ar fi bine să ai și documentația unor tratamente mai vechi care nu au funcționat sau care au generat efecte adverse, pentru a putea fi evitate.
Regula nr.3: Vino la consultație cu medicamentele luate
În cazul în care ai un plan de tratament mai vechi, este bine să vii la consultație cu medicamentele luate. În practică, am întâlnit adesea pacienți care omit medicamentele din dimineața consultației, sau chiar din seara precedentă, „ca medicul să vadă cum sunt fără tratament”.
Dacă există deja un plan de tratament, cu siguranță există și un diagnostic mai vechi stabilit. Medicul este interesat în primul rând să vadă dacă tratamentul actual funcționează. În plus, anumite medicamente sunt riscant de întrerupt, iar altele au efect prelungit, astfel încât omiterea uneia sau a două doze nu modifică mult efectul.
Dacă medicul are dubii asupra unui anumit diagnostic (cum ar fi o hipertensiune arterială „de graniță”), poate încerca întreruperea de probă a tratamentului, dacă aceasta se poate face în condiții de siguranță. De asemenea, el vă poate indica sistarea temporară a unor medicamente în vederea anumitor proceduri sau analize de sânge.
Dar, dacă nu vi se recomandă altfel, veniți la consultație cu medicația de fond luată.
Regula nr.4: Înaintea consultației, rememorează simptomele și istoricul bolii actuale
Sunt de interes următoarele aspecte: -când au debutat simptomele; -cât de frecvente sunt (zilnice, săptămânale, lunare etc); -dacă a existat o agravare progresivă în timp sau sunt relativ staționare; -condiții de apariție/agravare și de dispariție/ameliorare a simptomelor (ex durere de piept care apare la efort și dispare la întreruperea efortului); -durata unui episod simptomatic (ex secunde, minute, ore); -simptome asociate (ex palpitații asociate cu lipsă de aer, transpirații, amețeală); -dacă s-a încercat un tratament și dacă acesta e eficient (ex durere de piept care dispare într-un minut după un comprimat de nitroglicerină sublingual).
În plus, încearcă să caracterizezi cât mai bine simptomele – de exemplu multe persoane înțeleg lucruri diferite prin „palpitații”, o descriere de tipul „simt că inima începe brusc să bată foarte repede și neregulat, apoi se oprește la fel de brusc cum a început” e mult mai sugestivă decât „simt că am palpitații”.
De asemenea, gândește-te și la simptome recente neobișnuite care nu par să aibă legătură cu simptomele principale pentru care te prezinți la consultație. De exemplu, o pierdere a cunoștinței de câteva secunde survenită în urmă cu o lună poate părea să nu aibă legătură cu palpitațiile pentru care te prezinți, dar o aritmie cardiacă ar putea fi cauza ambelor manifestări.
Exemplu de descriere corectă a unui simptom: „Sufăr de dureri de piept care au debutat de doi ani. Durerile apar doar la efort și s-au agravat în timp, în sensul că apar la eforturi tot mai mici și sunt tot mai intense. Acum sunt frecvente, aproape zilnice. Durerea este localizată în spatele sternului, seamănă cu o arsură și uneori merge spre baza gâtului. De obicei această durere este asociată cu lipsă de aer. Durata ei nu depășește 4-5 minute, pentru că dacă mă opresc din efort dispare. Medicul de familie mi-a recomandat să iau nitroglicerină sublingual, și într-adevăr dacă iau dispare mai repede, cam după un minut.”
Desigur, rolul principal în conducerea anamnezei îi revine medicului, și este de datoria lui să încerce să caracterizeze cât mai bine aceste simptome. Totuși, e bine să știi la ce să te aștepți, ca să îi poți da detaliile necesare și să nu uiți de simptome pe care medicul nu are cum să le bănuiască.
Nu de puține ori, anamneza este etapa cea mai importantă în stabilirea unui diagnostic; se spune că „pacientul îți spune boala”.
Ca să nu regreți că ai omis anumite detalii, poate fi util să le notezi înaintea consultației. Gândește-te, de asemenea, dacă sunt întrebări/nelămuriri legate de anumite simptome pe care vrei să le adresezi medicului; notează-le eventual și pe acestea.
Regula nr.5: Fii atent la recomandările medicului, cere lămuriri asupra aspectelor pe care nu le-ai înțeles
E ușor să îți zboare gândul în timpul consultației, să nu înțelegi sau să uiți anumite recomandări. Încearcă să fii atent atunci când medicul îți explică boala de care suferi și tratamentul recomandat, nu te sfii să îi pui întrebări sau să îi ceri lămuriri suplimentare dacă sunt aspecte neclare.
Înainte de a ieși din cabinet, asigură-te că ai înțeles:
-care este și ce înseamnă boala de care suferi;
-dacă sunt necesare investigații suplimentare și care sunt acestea;
-care este tratamentul recomandat;
-dacă și când este necesar control;
-nu în ultimul rând, cum poți lua legătura cu medicul/reveni la control mai repede în cazul în care tratamentul e ineficient sau apar reacții adverse.
Regula nr.6: Dacă este necesar, vino la consultație cu un apropiat
Mulți pacienți, în special cei vârstnici, pot avea deficiențe de exprimare/auz/înțelegere/memorie, mulți au dificultăți în deplasare sau în a se dezbrăca și îmbrăca singuri la momentul consultației. Acești pacienți e bine să vină la consultație însoțiți.
În plus, atunci când există semne/simptome care nu pot fi descrise de pacient, ci doar de „martorii” evenimentului (ca în cazul unei pierderi de cunoștință, al unui accident vascular cerebral sau unei crize de epilepsie), este bine ca una dintre persoanele care au fost de față să însoțească pacientul la consultație.
Cineva apropiat poate susține pacientul și în cazul aflării unui diagnostic mai grav sau în cazul unei decizii dificile, cum ar fi o intervenție chirurgicală. Pentru unele dintre aceste decizii poate fi nevoie de consimțământul unui aparținător, dacă pacientul nu are discernământ sau este minor.
Regula nr.7: Rezervă-ți timp suficient pentru consultație
Este de la sine înțeles că timpul necesar pentru consultația unui tânăr de 30 de ani care face o evaluare de rutină nu este același cu cel necesar pentru un pacient de 80 de ani cu insuficiență cardiacă, comorbidități și tratamente multiple. Unii pacienți pot avea, de asemenea, tulburări de exprimare, de auz, de înțelegere sau de mobilitate, care prelungesc mult durata consultației.
În plus, la momentul consultului poți descoperi că sunt necesare investigații neprevăzute, care sunt laborioase și consumă timp. Unele dintre aceste investigații pot fi programate ulterior, însă altele constituie o urgență, cum ar fi ecografia venoasă în cazul unei suspiciuni de tromboză venoasă.
Din păcate, de multe ori nici medicul, nici pacientul nu pot anticipa toate aceste întârzieri.
Regula nr.8: Respectă controalele periodice recomandate
În cazul în care ți s-au recomandat controale periodice, acestea sunt foarte importante. Unii pacienți omit prezentarea la control, în cazul în care se simt bine în urma tratamentului. Mulți dintre ei revin însă din păcate mai târziu, cu boala agravată.
Atunci când îți recomandă un control, medicul are un motiv bine întemeiat. Poate fi vorba de aprecierea răspunsului la tratament, evitarea efectelor adverse ale medicamentelor, titrarea dozelor (unele medicamente se inițiază in doze mici care se cresc progresiv, în funcție de toleranță) sau pur și simplu monitorizarea evoluției bolii.
Oricare dintre acestea ar fi motivul, controalele periodice recomandate trebuie respectate!
Regula nr.9: Fii total deschis față de medic
Se întâmplă uneori să nu iei toate medicamentele recomandate de medic, fie pentru că nu ai înțeles ceva, fie pentru că ai avut/te-ai temut să nu ai efecte adverse. Se poate întâmpla oricui. În acest caz, este mult mai bine să recunoști că nu ai urmat tratamentul, decât să afirmi în mod fals că l-ai luat, atunci când revii la control.
Nu de puține ori pacienților le e jenă să recunoască faptul că nu au urmat tratamentul complet. În acest caz medicul, observând „lipsa efectului”, poate fi tentat să recomande o doză chiar mai mare din medicamentul care a produs neplăceri, lăsând pacientul complet dezorientat.
Ar fi mult mai simplu să îi spui medicului deschis dacă nu ai luat un anumit medicament, chiar dacă ideal ar fi să îi ceri părerea înaintea întreruperii lui. Medicul nu e acolo să te judece, ci să te asculte și să îți stabilească un tratament eficient.
Regula nr.10: Nu schimba medicul prea des
Este posibil ca tratamentul pe care l-ai primit să nu fie eficient sau să aibă efecte adverse. Nicio persoană nu e la fel cu alta, iar acest lucru e valabil și în privința răspunsului la tratament. În acest caz, primul drum pe care îl faci ar trebui să fie la medicul care ți-a prescris tratamentul respectiv.
Unii pacienți trec foarte repede de la un medic la altul, fie pentru că nu se simt bine, fie pentru a solicita o a doua/a treia/a patra opinie. Adesea medicii în cauză nu știu că pacientul este deja sub tratament și îi prescriu un altul, iar pacienții ajung să schimbe medicamentele frecvent sau chiar să ia simultan medicamente din scheme terapeutice de la medici diferiți. Aceste medicamente pot avea interacțiuni sau efecte aditive importante, uneori periculoase.
Aceste practici sunt de evitat. Ideal ar fi ca, înainte de prima consultație medicală, să îți alegi cu grijă un medic competent dar și accesibil, la care să poți reapela dacă lucrurile nu merg bine.
Acestea fiind spuse, desigur că uneori poate fi totuși necesar să îți schimbi medicul. În acest caz, fii complet deschis față de noul medic pe care l-ai ales, atât în privința diagnosticelor mai vechi cât și a tratamentelor urmate și motivelor care te-au făcut să apelezi la un alt specialist.
Autor: Dr.Alin Iliescu, medic primar cardiolog